Europa

Ați auzit de Europa. Nu continentul, nu uniunea, ci satelitul. Satelitul lui Jupiter. Satelitul acela care seamănă cu un parbriz de mașină implicată într-un accident frontal. Este printre cei mai interesanți sateliți din cauză că este acoperit de gheață. Și sub gheață se află apă. Apă lichidă. Un ocean global care stă pe un mare strat de minerale.

Europa: emisfera îndreptată în partea opusă lui Jupiter. Foto: NASA/JPL/Space Science Institute
Europa: emisfera îndreptată în partea opusă lui Jupiter. Foto: NASA/JPL/Space Science Institute

Chestii banale.

Printre chestiile banale putem enumera și fisurile în stratul de gheață, astupate de lichidul care îngheață imediat ce simte frigul spațiului. Și aisbergurile care au plutit uneori pe ocean, prizoniere acum într-un nou strat de gheață. Sau sărurile din care pare să fie alcătuită gheața. Săruri însemnând aici elemente chimice care se dizolvă în apă. O mare parte din satelit este acoperită de pete maronii, depozite de sulf ce provin de la erupțiile vulcanice de pe Io.

Dar cealaltă parte reflectă lumina precum apa înghețată, semn că satelitul este compus din așa ceva.

Europa din avion. Nu continentul ci satelitul lui Jupiter. Imagini luate de sonda Galileo în 1999. Foto: NASA/JPL
Europa din avion. Nu continentul ci satelitul lui Jupiter. Imagini luate de sonda Galileo în 1999. Foto: NASA/JPL

Recent câțiva oameni, folosind cel mai mare telescop de pe Terra, au vrut să vadă din cu ce este amestecată gheața și s-au uitat mai bine la lumina reflectată de Europa. Au găsit sulf (de pe Io), magneziu dar și o substanță a cărei compoziție încă nu a fost încă direc determinată.

Dar autorii au determinat indirect că substanța ar fi sare, adică Europa are un ocean de apă sărată. Se pare că o parte din suprafața înghețată a satelitului are compoziția oceanului și, dacă dorești să afli din ce este compus acesta nu mai trebuie să forezi ci să studiezi gheața.

Aceasta este descoperirea lor, destul de utilă pentru cei care încă mai speră că Europa este o lume acvatică, un ocean global plin de pești fără ochi.

7 comments

  1. Care-i valoarea campului magnetic al planetei Europa? Comparandu-l cu cel terestru bineinteles. Intreb deoarece afirmatia ca sulful de pe Europa ar proveni de pe Io ar putea fi valabila in cazul in care Europa ar avea un camp magnetic pricajit sau cvasi-inexistent. Daca al sau camp magnetic e oleaca mai puternic, se schimba treaba. Ar fi interesant daca ni s-ar comunica si noua muritorilor de rand compozitia acestei “gheti”; pentru ca banuiesc ca aceasta “gheata” ar fi in realitate solul acestei planete (crusta ei) iar “oceanul” de sub ea mantaua ei. Intuiesc aceasta comparand dimensiunile: diametrul planetei, grosimea ghetii si adancimea oceanului. Pentru o planeta atat de mica gheata e suspect de groasa iar oceanul de sub ea nefiresc de adanc.

    • Informatiile despre campul magnetic si compozitia ghetii sunt la dispozitia oricui. Trebuie doar cautate. Nimeni nu le ofera cum se face cu informatiile de interes general, gen cele meteo. Nu stiu de ce consideri ca ceva este `suspect`. Europa este asa cum a putut fi.

    • Informatiile despre campul magnetic si compozitia ghetii sunt la dispozitia oricui. Trebuie doar cautate. Nimeni nu le ofera cum se face cu informatiile de interes general, gen cele meteo. Nu stiu de ce consideri ca ceva este `suspect`. Europa este asa cum a putut fi.

  2. Am sa explic ce am vrut sa semnalez. Dar mai intai sa scriu cateva date comparative intre Terra si Europa.

    Pentru Terra

    Raza totala=6357…6378 km
    Raza miezului=3400 km
    Grosimea mantalei=2900 km
    Grosimea crustei=30…60 km

    Pentru Europa

    Raza totala=1560,8 km
    Grosimea oceanului=100 km
    Grosimea ghetii=200 m … 30 km

    Nu am stat sa mai caut raza miezului Europei si grosimea mantalei ei.

    Comparati acum raza totala a Terrei cu grosimea crustei ei versus raza totala a Europei cu grosimea “ghetii” ei; intuitiv presupun ca gheata de pe Europa e de fapt crusta acestei planete. E prea groasa pentru o gheata dar potrivit de groasa pentru o crusta planetara. Iar crapaturile in gheata ei ce ajung pana la 20 km latime presupun ca sant albii secate sau nu de rauri, similare canalelor martiene. Din ce am citit adineauri pe net despre Europa, satelitii au observat gheizere ce erupeau din aceasta gheata, lichidul expulzat fiind clorura de magneziu; nu era lava ci lichid ca la gheizerele de pe Terra. Cum din gheizerele terestre tasneste apa fierbinte, adica lichidul specific planetei noastre, trag concluzia ca aceasta clorura de magneziu trebuie sa fie lichidul specific Europei. Ma mira faptul ca nimanui dintre astronomi si geofizicieni nu le-a dat prin cap acest lucru. Privitor la “oceanul” de pe Europa, eu il vad ca pe o discontinuitate intre crusta si mantaua acelei planete. Si pe Terra mantaua e lichida, la fel discontinuitatile intre crusta si mantaua externa, intre mantaua externa si cea interna, intre mantaua interna si miez. Asta mi se parea suspect domnule Sonka. Sper ca am fost destul de clar.
    In ce priveste campul magnetic al Europei, intr-adevar este foarte slab 187,5 nT la ecuator fata de 30.000 nT la ecuator al celui terestru; asta confirma concluzia ca sulful de pe planeta ar putea proveni de pe Io, un camp atat de slab neputand proteja planeta mai deloc. Cu bine.

  3. “aceasta clorura de magneziu trebuie sa fie lichidul specific Europei” . Rectific, cred ca este sarea continuta in lichidul planetei cum e clorura de sodiu si de potasiu pe Terra. Lichidul specific Europei e acidul sulfuric. Nu citisem bine articolele despre acea planeta.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s