A fost o pauză de două luni la NASA în privința planetei pitice Pluto, vizitată în iulie de sonda New Horizons.

Pregătiți-vă căci în curând vor apărea noi imagini.

Pluto este o lume unde apa înghețată este solul, fluidul este azotul și monoxidul de carbon, aerul este metan și azot, iar ninsoarea este din hidrocarburi.  Ghețarii de azot plutesc pe un fluid, iar zone imense de la suprafață se umflă atunci când materia din subsol, încălzită, își mărește volumul.

La temperatura și presiunea atmosferică de pe Pluto apa înghețată este mai dură decât orice rocă, dar azotul este foarte maleabil, deja fiind identificate zone unde acesta se comportă ca un fluid, ocolind obstacolele dure și curgând la vale.

Azotul pare a fi peste tot, găsindu-se în atmosferă în proporție de 98%. În fiecare secundă sute de tone de azot (N2) scapă în spațiu din atmosfera de zece mii de ori mai rarefiată decât cea a Pământului. Rămâne să vedem de unde apare atât de mult azot: din interiorul planetei sau din exterior?

Si în aer se petrece ceva: după ce metanul ajunge în atmosferă, lumina ultravioletă a Soarelui îl descompune în molecule mai complexe, care rămân în atmosferă acolo unde le permit presiunea atmosferică și gravitația. Apar astfel zone în care găsim în aer particule asemănătoare dispuse sub formă de straturi (fiecare particulă poate rămâne suspendată în aer în funcție de masa sa). Straturile pot fi văzute în imaginile luate la 7 ore după apropierea minimă a sondei de Pluto.

Imaginile în culori ne-au arătat că azotul pleacă din regiunea ecuatorială înspre pol, mânjind cu portocaliu zonele polare de un alb-albăstrui la bază.

Mai multe imagini aici: http://pluto.jhuapl.edu/News-Center/Press-Conferences/July-24-2015.php