În curând pe micile dvs. ecrane

A fost o pauză de două luni la NASA în privința planetei pitice Pluto, vizitată în iulie de sonda New Horizons.

Pluto în culori false. Totuși alb-albastrul se găsește la poi (polul nord este chiar in sus), iar maroniul la ecuator. Dacă priviți ci atenție vedeți cum polul nord este mânjit de maroniu de la ecuator, ceea ce înseamnă că materia de acolo s-a ridicat în aer, a ajuns la pol unde s-a depus la sol. Foto: NASA/Johns Hopkins University Applied Physics Laboratory/Southwest Research Institute
Pluto în culori false. Totuși alb-albastrul se găsește la poi (polul nord este chiar in sus), iar maroniul la ecuator. Dacă priviți cu atenție vedeți cum polul nord este mânjit de maroniu de la ecuator, ceea ce înseamnă că materia de acolo s-a ridicat în aer, a ajuns la pol unde s-a depus la sol. Foto: NASA/Johns Hopkins University Applied Physics Laboratory/Southwest Research Institute

Pregătiți-vă căci în curând vor apărea noi imagini.

Pluto este o lume unde apa înghețată este solul, fluidul este azotul și monoxidul de carbon, aerul este metan și azot, iar ninsoarea este din hidrocarburi.  Ghețarii de azot plutesc pe un fluid, iar zone imense de la suprafață se umflă atunci când materia din subsol, încălzită, își mărește volumul.

La temperatura și presiunea atmosferică de pe Pluto apa înghețată este mai dură decât orice rocă, dar azotul este foarte maleabil, deja fiind identificate zone unde acesta se comportă ca un fluid, ocolind obstacolele dure și curgând la vale.

Ceva a devenit la un moment dat lichid și a curs la vale și printre obstacole. Foto: NASA/Johns Hopkins University Applied Physics Laboratory/Southwest Research Institute
Ceva a devenit la un moment dat lichid și a curs la vale și printre obstacole. Foto: NASA/Johns Hopkins University Applied Physics Laboratory/Southwest Research Institute

Azotul pare a fi peste tot, găsindu-se în atmosferă în proporție de 98%. În fiecare secundă sute de tone de azot (N2) scapă în spațiu din atmosfera de zece mii de ori mai rarefiată decât cea a Pământului. Rămâne să vedem de unde apare atât de mult azot: din interiorul planetei sau din exterior?

Si în aer se petrece ceva: după ce metanul ajunge în atmosferă, lumina ultravioletă a Soarelui îl descompune în molecule mai complexe, care rămân în atmosferă acolo unde le permit presiunea atmosferică și gravitația. Apar astfel zone în care găsim în aer particule asemănătoare dispuse sub formă de straturi (fiecare particulă poate rămâne suspendată în aer în funcție de masa sa). Straturile pot fi văzute în imaginile luate la 7 ore după apropierea minimă a sondei de Pluto.

Atmosfera lui Pluto, iluminată de Soarele aflat în spatele obiectului. În momentul când a fost luată imaginea sonda New Horizons se afla în umbra planetei. Foto: NASA/Johns Hopkins University Applied Physics Laboratory/Southwest Research Institute
Atmosfera lui Pluto, iluminată de Soarele aflat în spatele obiectului. În momentul când a fost luată imaginea sonda New Horizons se afla în umbra planetei. Foto: NASA/Johns Hopkins University Applied Physics Laboratory/Southwest Research Institute

Imaginile în culori ne-au arătat că azotul pleacă din regiunea ecuatorială înspre pol, mânjind cu portocaliu zonele polare de un alb-albăstrui la bază.

Mai multe imagini aici: http://pluto.jhuapl.edu/News-Center/Press-Conferences/July-24-2015.php

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s