Văzută de pe Pământ, planeta Venus se află ba la stânga, ba la dreapta Soarelui. Uneori se află în preajma acestuia, între noi și el, sau în „spatele” lui, toată această agitație durând 584 de zile.

În 2016 am început să iau periodic imagini cu planeta, pe măsură ce se rotește în jurului Soarelui, pentru că faza (forma) și mărimea ei se modifică dramatic.

Să ne gândim un pic.

Faza

Venus primește lumină de la Soare, mereu fiind iluminată o emisferă a planetei. În funcție și de poziția Pământului, putem vedea o parte din emisfera iluminată și alta din cea neiluminată, în proporții care variază de-a lungul celor 584 de zile.

Am început observațiile în decembrie 2016, când planeta se vedea seara. Diametrul său aparent creștea pentru că se apropia de poziția pe orbită situată între Pământ și Soare.

În luna martie Venus s-a aflat în conjuncție cu Soarele, adică în dreptul acestuia. Faza planetei s-a modificat foarte rapid, iar diametrul aparent a fost maxim.

 

Există foarte puține momente când planeta nu are fază: doar atunci când se află fix în dreptul Soarelui, între noi și acesta, sau în spatele lui. De cele mai multe ori, pentru că orbitele sunt înclinate, chiar și când se află între noi și Soare, planeta ne arată o fază foarte subțire sau un disc aproape plin.

Aceste faze sunt cel mai greu de observat, pentru că planeta se află foarte aproape de Soare. E cam greu sa ai telescopul îndreptat înspre Soare, fără filtru, dar se pare că am supraviețuit.

După conjuncție, faza a început să crească și era opusă celei din lunile anterioare. În iunie a ajuns și în faza de pătrar, iar diametru aparent scădea în continuare.

Urmăriți imaginile din martie 2017 și ianuarie 2018 pentru momentele când faza planetei este minimă.

Un alt moment interesant este observarea când planeta este la faza de „pătrar”, adică atunci când se vede la jumătate. Teoretic trebuia să se întâmple pe 14 ianuarie și 3 iunie 2017, dar uneori faza respectivă se produce mai târziu sau mai devreme cu câteva zile. Eu nu am luat imagini în momentele exacte de producere a acestor faze, așa că nu mă pot pronunța în cazul acestei apariții.

Mărimea

Venus este planeta care se apropie cel mai mult de Pământ, din această cauză având și diametrul aparent cel mai mare. Când este mare, însă, se află în dreptul Soarelui. Practic, diametrul aparent va varia, în perioada mea de observație, între 59,4 și 9,6 secunde de arc. Variația este mare și se vede în imaginile de mai jos.

Pentru a putea compara mărimea de la o observație la alta, am avut grijă să iau imagini la aceeași distanță focală și cu aceeași cameră.

Echipament folosit:

• telescop RC 400 mm în diametru
• telescop Newtonian 400 mm în diametru
• camera ASI 120MM-S
• filtru IR pass 685 nm

Oricine poate vedea planeta pentru că este foarte strălucitoare și aproape mereu vizibilă, ziua, seara sau dimineața