Avem de-a face cu un mic obiect care se deplasează prin sistemul solar.

A venit de undeva de deasupra planului în care se rotesc planetele, având o viteză de 93.000 km/h, însă pe măsură ce se apropia de Soare, viteza creștea.

A ajuns la viteza 320.000 de km/h în preajma zilei de 9 septembrie 2017, când s-a aflat și cel mai aproape de Soare. Forța de atracție a Soarelui a întors obiectul din drum cu aproape 90 de grade, trimițându-l înapoi deasupra planului sistemului solar.

Pe 14 octombrie a trecut și la 24 de milioane de km de o planetă albastră, cu o viteză care îi permitea se scape de forța de atracție a Soarelui.

Apoi, pe 19 octombrie, l-au descoperit și pământenii.

A/2017 U1 PANSTARRS are doar câteva sute de metri și pare a fi un corp solid, asemănător cu un asteroid… dacă nu te uiți la traiectoria lui. Se mișcă pe o orbită asemănătoare cu a unei comete, orbită care nu se „închide”. Acest corp vine de departe, posibil de la marginea sistemului solar sau chiar mai departe, și se duce tot acolo, în spațiul interstelar. Suntem sigur că va ajunge în spațiul interstelar, însă la o analiză mai atentă pare că tot de acolo vine.

Dacă trasăm poziția lui pe cer, în ultimii câțiva ani, vedem că în trecut s-a aflat în Lyra, o constelație în care se mai află un loc important: acolo se află direcția de deplasare a Soarelui.

Sistemul solar se deplasează prin galaxie într-o anumită direcție, iar acea direcție se află înspre stelele care compun constelația Lyra. Orice obiect care se află în acea direcție va veni aparent înspre Soare (dacă nu se mișcă mai repede decât acesta), la fel cum gâzele aflate în direcția de mers a mașinii se lipesc mereu de parbriz.

Acesta este unul din motivele pentru care se crede că A/2017 U1 este un obiect (asteroid sau cometă) care a venit din spațiul interstelar.

Alt motiv este forma orbitei: aceasta nu se închide și nu pare să se fi avut altă formă. Dacă orbita era mai „strânsă”, obiectul ar fi putut veni din „norul lui Oort”, aflat undeva până într-un an lumină depărtare de Soare.

Poate pare „SF”, dar avem câteva estimari pe baze științifice cu privire la numărul de obiecte interstelare care ar putea intra în sistemul solar. S-a estimat că un sistem solar ca al nostru, expulzează în spațiu 10¹⁴ obiecte mai mari de 1 km. Toate aceastea, înmulțite cu spațiul cosmic existent în Galaxia noastră și cu numărul de stele, ar face ca într-un spațiu la fel de mare ca cel situat între Pământ și Saturn, să existe două asemenea obiecte. Dacă se ia în considerare că obiectele compuse din gaze în stare solidă se consumă în timp, în spațiul respectiv ar fi și mai puține.

Putem spune că, în ciuda raritații lor, obiectele mici interstelare ar trebui să existe. Eu m-am întristat pentru că acesta nu a oprit, s-a întors și a făcut cercuri pătrate în lanurile de porumb.