Stele şi constelaţii pe înţelesul tuturor – Editura Casa

Pe piață se găsesc destul de multe cărți despre astronomie, însă cele mai multe dintre ele se ocupă cu descrierea generală a Universului sau a anumitor părți din el. Una din puținele destinate exclusiv celor care doresc să învețe cerul, în limba română, este „Stele şi constelaţii pe înţelesul tuturor” a Editurii Casa.

Am primit-o și am convenit să ii fac o recenzie.

Cartea nu are foarte multe pagini și dorește să descrie cele mai frumoase 25 de constelații. Eu consider că este bine să ne ferim de topuri, mai ales când frumusețea este cea care departajează, însă acest lucru nu deranjează prea tare. Poate ar fi trebuit să se spună că sunt constelațiile care se găsesc cel mai ușor, dar nici asta nu este corect: dacă ai identificat-o pe una, celelalte pot fi găsite destul de simplu.

O carte care te învață cerul trebuie să conțină texte, hărți și o descriere a obiectelor care se pot vedea. Aceasta le conține pe toate, deci este o carte completă, de începător, începător (eu cred că poate fi folosită pentru învățat cerul doar dacă esti „super” începător). Nu știu însă cui se adreseaza cartea, copiilor sau oamenilor mari și spun asta pentru că limbajul folosit este ca pentru copii (se evită termenii de specialitate: s-au evitat complet termenii de „grad” și „magnitudine” pe care și începătorii trebuie să îi cunoască), dar indicațiile sunt destul de întortocheate, fiind nevoie de o atenție foarte mare pentru a ajunge la rezultatul final: identificarea a câtorva stele de pe cer.

Cartea are și o pagină esențială. Cea mai importantă este pagina 10, în care se descriu simbolurile. De exemplu eu am gasit multe palme pe fiecare hartă și nu știam ce înseamnă. Nu am găsit pe hărți, în timp ce răsfoiam paginile, orele și datele pentru care sunt făcute hărțile, un amănunt esențial. Totul este scris în pagina 10.

Hărțile

Hărțile sunt frumoase, dar rupte un pic de aspectul real al cerului: stelele sunt prea mari, contrastul dintre ele și pagina fiind atât de mare, încât și cele mai puțin strălucitoare par foarte ușor de văzut. În realitate știm că nu este așa. Eu aș fi optat pentru hărți realiste, care corespund mai mult cu ce vede omul când iese afară și învață constelațiilie. O altă problemă a lor este lipsa constrastului dintre stelele cu străluciri diferite. Stelele de magnitudinea 1-2 par a avea aceeași strălucire cu cele de 3-4-5, ceea ce încurcă observațiile.

Totuși, hărțile sunt ușor de folosit, formele constelațiilor bine reprezentate, iar fundalul albastru este foarte plăcut.

Limbajul

Ceea ce lipseste este limbajul direct: atunci când dai indicații pe care le folosești ca să afli ceva, este bine ca limbajul să fie cât mai direct, pentru că descifrarea constelațiilor este destul de întortocheată. Am găsit asta și în alte cărți traduse, motivul fiind simplu: se preferă alegerea unui traducător care nu cunoaște termenii, în loc să se contacteze un astronom amator. Mulți termeni din carte nici măcar nu există în limba noastră, iar traducerile diferitelor nebuloase sunt destul de haioase sau nu există (nebuloasa „Lagună”, SSI – Stația Spațială Internațională – niciun astronom amator nu spune „SSI” ci „ISS”).

Concluzii

Avem de-a face cu o carte care dorește să îi invețe pe oameni cerul și Editura Casa poate fi felicitată că s-a aventurat pe această cale, pe care puțini o încearcă (de fapt, în afară de o singură altă carte (scrisă de Marcel Jinca), în ultimii 10-15 ani nu prea a apărut nimic).

Îi mulțumesc doamnei Florina Popa Dumse pentru carte. Mă bucur să o am în bibliotecă.

Aici găsiți link-ul către carte și nu uitați: pagina 10!

11 comments

  1. Cartile traduse din engleza de catre cei care nu sunt de specialitate nu pot fi intelese. In facultate invatam electrocardiografia dupa cartea dnei G. Scripcaru. Cei 5 vectori vectori erau descrisi in cele mai mici amanunte incat nu mai intelegeam nimic.Oricum ar fi acei 5 vectori tot rezultanta lor este luata in calcul. Cand am luat cartea in engleza am inteles perfect. Exista mereu un amanunt care scapa si face totul de neinteles. In “Fizica povestita” a scapat o mica greseala la p. 17 “daca am masura miscarea Soarelui pe cer am gasi ca ea este uniforma cu o viteza de 5 grade pe ora” in loc de 15. Daca nu-ti dai seama sa gandesti logic impartind 360 la 24 nu mai intelegi nimic.

  2. Fireste, cartea este accesibila, in poze apare 15 grade/h dar tot ai nevoie de ceva matematica si trigonometrie ca sa intelegi macar oscilatorul armonic clasic.

  3. Am vazut cartea la Gaudeamus si nu mi-a dat suficiente motive pentru a ma apleca asupra ei. De o mediocritate stralucita! Dar sa nu uitam ca lumea in care traim seamana cu un imens supermarket in care shoppingul si clubbingul sunt cuvinte cheie.

  4. “Stele si constelatii” de Marcel Jinca si Aurelia Idita prin modul structurat de prezentare a informațiilor ar putea fi dată drept model. Cred ca scriem asa cum vorbim și improprietățile de limbaj sunt carențe dovedite de concepție, hibe ale unui travaliu de gândire.

  5. Dacă analizez coperțile, una este școlărească, a doua are pe copertă constelațiile Orion și Pegas ilustrate prin arhetipuri. Care este criteriul conform căruia o constelație este mai frumoasă decât cealaltă? Klaus Schittenhelm este foarte subiectiv aici, presupunând că și-a făcut un top de 25 frumoase. Suntem la concursul de frumusețe?

  6. Care sunt cele 25 urâte? Dacă are frumoase are și urâte. Poate cele 25 de constelații care îi plac lui Klaus Schittenhelm. Nici partea cu plăcutul nu sună bine. Ceva de genul “le-am văzut, mi-au plăcut”. Partea cu frumosul este o strategie de marketing iar coperta a fost concepția unui grafician dar cu acordul autorului.

  7. “Cum să recunoaștem cu ușurință cele mai frumoase 25 de constelații vs Cum să recunoaștem cu greutate cele mai urâte 25 de constelații” – sună logic!

  8. Deoarece am fost nedreapta cu aceasta carte iata si punctele “tari”. Un incepator poate crede ca este foarte dificil sa recunoasca constelatiile. Multe harti ale constelatiilor vor distorsiona conturul lor datorita specificului proiectilor cartografice. Este util sa ramanem la un algoritm de recunoastere a constelatiilor incepand cu cele mai stralucitoare, mai notabile si mai faimoase ca punct de recunoastere a celorlalte. Pentru cei din emisfera nordica punctul de plecare este constelatia circumpolara Ursa Major, un punct de referinta excelent pentru a gasi Steaua Polara si constelatia Ursa Minor. Urmeaza constelatiile Dragonul, Casiopeea in forma literei W, Cepheus, Perseu. Apoi gasiti constelatiile vizibile in partea de sud. Toamna se vad usor Pegasus si Andromeda. Iarna se vede foarte bine Orion si stelele Betelgeuse si Rigel si centura formata din 3 stele coliniare. Taurus se recunoaste usor datorita stelei Aldebaran. Restul constelatiilor de iarna se recunosc prin stelele lor luminoase.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s