Vei privi câteva imagini cu Luna.

1. În prima imagine se vede… Luna. Toată. Se văd craterele, mările (petele mai întunecate), într-o imagine panoramică realizată din imagini luate de sonda spațială Lunar Reconnaissance Orbiter. Foarte frumos. Dar se mai vede ceva pe Lună: un dreptunghi care are numărul „2” lângă. Aceea este zona pe care o vei vedea în imaginea următoare.

 

2. Acum se vede doar o parte din suprafața Lunii, cu o pată circulară mare în centru, denumită „Mare Serenitatis”, adică „Marea Seninătății”. Numele este corect pentru că pe Lună toți oamenii au gândurile clare.

Marea asta este cu puțin mai „mare” decât țara noastră măsurată de la nord la sud și este mărginită de munți și cratere. Munții cuprinși în pătratul 3 sunt cei pe care îi vei vedea măriți în imaginea următoare.

3. Acum poți vedea foarte ușor diferența dintre suprafața line a unei „mări” și peisajul complicat al regiunilor acoperite de cratere. În centrul imaginii, în dreptunghi, se află câteva vârfuri muntoase „înconjurate” de trei laturi ale unui pătrat. Laturile sunt munți în toată regula: cea din dreapta este compusă din munții Argaeus, înalți de 2400 m și lungi de 50 km (un pic mai lungi decât cei dintre Comarnic și Brașov); latura de jos înseamnă munții Vitruvius, înalți de 1550 m.

Cel mai mare crater de sub munții Vitruvius se numește… „Vitruvius”, iar cel de deasupra, „Littrow”. Amândouă au cam 30 km în diametru și ar fi un obiectiv turistic magnific și profitabil dacă s-ar afla în locul Bucureștiului.

În imaginea 4 vei vedea zona din dreptunghi mărită.

4. Uite ce frumos. Acum vedem latura din dreapta a pătratului de munți și un masiv central, cu 2300 de metri mai înalt decât terenul de la bază. În centrul imagini se află o zonă mai lină, deumită „valea Taurus-Littrow”, în care se vede un crater mai mare și un deal mititel. Craterul are doar 1 km în diametru, iar dealul este o frumusește lungă de 3 km și de 300 de m înălțime.

Deasupra celor două, tot în vale, se află un câmp de cratere mai mici din care o parte sunt cuprinse în dreptunghiul numărul 5.  Cele mai mari gropi din zonă au 500 de metri și adâncimi de 1-200 de metri, fiind destul de mari și adânci cât să cuprindă Palatul Parlamentului.

Urmează dreptunghiul 5, mărit.

5. Dreptunghiul 5 mărit. Acum poți vedea trei cratere măricele aflate la baza unui deal denumit „masivul Nordic”. Triunghiul format din cele trei cratere se află în nordul văii Taurus-Littrow, o informație utilă dacă dorești să îți faci o casă de vacanță la munte.  Craterul care este vârful triunghiului poartă numele unui fotbalist, „Shakespeare”, care a jucat pe la 1600 în echipa Angliei.

Privește acum în dreptunghiul numărul 6, pe care îl voi mări.

6. Panta și bolvanul. Acum te uiți pe panta masivului nordic, pe care vezi multe cratere mici, cel mai mare dintre ele având vreo 50 de metri. Sper însă că atenția îți este atrasă de obiectul din mijlocul imaginii, care nu este altceva decât un bolovan. Hmm, un bolovan în pantă. Nu sună bine.

De la bolovan în sus se vede o dâră care urcă și iese din imagine. Ai ghicit: aceea este dâra lăsată de bolovanul care cândva s-a rostogolit la vale. Nu cred că este nevoie să explicăm oamenilor normali de ce se rostogolesc bolovanii la vale. Poate doar celor care susțin că Pământul este plat.

7. Am mărit. Bolovanul pare spart în două bucăți. Se mai întâmplă. Urma lăsată de el se întrerupe din loc în loc. Extratereștii? Nu, pur și simplu blovanul s-a rostogolit în salturi, iar atunci când nu a atins solul nu a deranjat praful selenar.

Pregătește-te pentru că urmează imaginea 8.

8. Imaginea 8. Am mărit prea mult și nu mai putem vedea multe detalii. Doar un crater, șantul și cele două fragmente care pe vremuri se îmbrățișau într-o strânsură chimică pe care doar gravitația o putea dezlega.

Nu ai vrea să vezi mai bine bolovanul?

9. Bolovanul. Iată-l în toată splendoarea lui, fotografiat de aproape. Se pare că un alt fragment s-a rupt din piatră, un dispozitiv biologic biped, cu memorie pe suport organic, care ține o sârmă cu unul din membrele superioare. Umanoidul biped pare interesat de bolovanul mai mare cu un ordin de mărime, ba chiar într-un loc a și zgâriat frumoasa piatră.

Avem de-a face cu misiunea Apollo 17 și cu astronautul Jack Schmitt care tocmai terminase de adunat câteva bucăți din bolovan, în a treia ieșire pe Lună a astronauților. Dacă te interesează mai exact data, era 14 decembrie 1972, ora 00:25, ora României. Pentru bolovan era anul 3,893 de miliarde de la formare, de când un impact (încă nu se știe care) a produs multe bucăți de roci care, în timp, s-au lipit cu o pastă formată din fragmente mici.

Muntele de pe care s-a rostogolit bolovanul este acoperit de materia aruncată la impactul care produs marea Seninătății dar s-a format după un impact și mai mare, probabil cel care a dus la formarea mării „Ploilor”.

10. Tot el. Iată o imagine făcută și mai de aproape de către unul dintre astronauții. Poți vedea textura unei pietre de pe Lună, astrul care ne iluminează nopțile și zilele.

Poți explora suprafața Lunii cu ajutorul hărții de aici: https://quickmap.lroc.asu.edu/?extent=-90,-27.805921,90,27.805921&proj=10&layers=NrBsFYBoAZIRnpEoAsjZwLrc0A

Poți citi despre aventurile misiunii Apollo 17 aici: https://www.hq.nasa.gov/alsj/a17/images17.html#Mission

Aici poți vedea ultimul videoclip al lui Taylor Swift: https://www.youtube.com/watch?v=tWhl-6jyyfo&list=PL4l38FmHt1UmG_vzg2DzCNU-dxmnBDeiP&index=21&t=0s