În imaginea de mai jos se văd 6920 de stele bune și una stricată.

Și dacă nu vă dați seama care este steaua stricată, aflată pe moarte, vă ajut eu: am încercuit-o cu un pătrat.

Se numește Wolf-Rayet 124, se vede în constelația Sagitta, și se află pe la 20,000 ani-lumină depărtare, nu prea știm foarte precis.

Dacă decupez pătratul din imagine și îl măresc, iată cum arată steaua.

În jurul ei se vede ceva, un fel de lumină, ca un nor.

Ei, steaua asta nu este ca una obișnuită. În primul rând se vede foarte bine pentru o stea aflată atât de departe, pesemne că este foarte luminoasă.

E de doar 560.00 de ori mai luminoasă decât Soarele, deci dacă ai fi lângă ea și te-ai uita, ai orbi de 560.000 de ori mai mult decât orbești când te uiți la Soare.

O stea atât de luminoasă este foarte fierbinte și din cauza asta pierde gaz. Efectiv materia de pe ea este aruncată în spațiu, unde se vede iluminată tot de lumina stelei.

De asta vedem norul din jurul stelei: gazul de pe ea primește lumină de la stea, o absoarbe și redă spre Pământ ca să scriu eu această postare pe blog.

Din fericire se uită și alții la ea, cum ar fi astronomii care au acces la telescopul spațial James Webb.

Iată ce au obținut ei.

Steaua e în centru, iar în jurul ei se vede minunăția de lumină emisă de gazul ionizat. Toată materia care se vede roșie a fost cândva pe stea, iar acum se îndepărtează de ea. În anumite locuri materia s-a aglomerat și s-au format un fel de nori mici și denși, în care, în afară de gaz (hidrogen, heliu, oxigen) se află și praf (carbon amestecat cu siliciu, aluminiu, oxigen și fier).

Lumina stelei încearcă să îndepărteze gazul, dar zonele acestea rezistă.

WR 124 este o viitoare supernovă, o stea rară, observată de mai toate telescoapele mari.

Ca ea mai sunt și altele, nu multe, 667 identificate dintre cele 1,8 miliarde de stele observate cu telescopul GAIA.

Acesta este ultimul rând din articol, în care puteți citi că se termină articolul.